Gabi și Marta se știu de ceva vreme, colaborează eficient, nu neapărat datorită vecinătății căreia geopolitica i-a dat altă interpretare. Românca – de aici voiam a începe să sap – pare că abia s-a născut de câteva zile, e sprintenă ca un ied care zburdă crezând că toate ființele vii sunt erbivore, deci de încredere. E pe toate afișele la Slam-ul american. Ca la Masters-uri. Are în fiecare zi de țopăit între linii: ieri i-a provocat pagube Krejcikovei, astăzi a prins la dublu, alături de ucraineancă, pentru ca mâine să joace iarăși în circuitul individual. Nu pricep de ce nu și-a luat încărcare și la dublu mixt, pare să dispună de energia și calmul care să-i asigure pensiune completă în tenis. Veți spune că și Kostyuk, încă în cărți la simplu, e prinsă în planuri până peste urechi. Așa o fi, eu mă las cucerit de a noastră.

– Auzi, fată, de mult voiam să te întreb, că deja am început să vă învăț de când, știi tu. Voi cum îi deosebiți pe Ciucă și Ciolacu? Ambii au nume greu de pronunțat pentru noi, un popor slav, și arată și cam la fel. Doar unul se bărbierește, și e ciudat, ar fi trebuit s-o facă celălalt, dacă era obligatoriu ca unul să rămână cu păr pe față și celălalt ba.
– Pui prea mult la suflet. Hai să vedem ce facem în setul al doilea, că astea doar pozează în victime. Fii atentă cât o să avem acum de furcă până la final. Nu e jucat meciul, Martă, lasă politica, altfel faci riduri!

Stând pe margine la o banană și un energizant, mai înșiri idei, mai împingi timpul la vale. E drept, după acel 6-1 de probă, părea că Baindl și Volynets, o americancă și o compatrioată a lui Kostyuk, sunt doar un brunch pentru Ruse și vedeta meciului, numărul 19 mondial. Or fi anticipat corect, s-or fi crezut învingătoare după numai o manșă, nici n-au fost întrebate după partida transmisă doar pe aplicația oficială a GS-urilor. Ideea e că, după 2-1 în runda a doua, Ruse și vecina sa au fost întoarse până la extirparea satisfacției de pe chip. Pe viu, fără menajamente. 5-2 pentru outsidere și publicul care asista atât în tribune, cât și pe la garduri, se pregătea de setul hotărâtor.

Dar cineva știa că a doua zi va fi iarăși de transpirat pe baza sportivă de la Flushing. Ca atunci când te întorci din Occident la volanul propriei mașini. Oprești la Timișoara sau la Arad și e musai să te odihnești peste noapte, căci autostrada se topește lângă Sibiu și vei fi devorat de soartă, fie pe Valea Oltului sau pe la Oituz. N-am pomenit Valea Prahovei – vă iau în ceata mea de martori – căci pe acel drum luminița de la capătul tunelului e, de fapt, motorul încins al ăluia din față. Highlights-urile evenimentului ar trebui să înceapă exact cu cadrele largi în care Găbița o consola, o injecta cu optimism pe Marta. Numărul 122 îi sufla vânt în pânze sfert-finalistei de la Australian Open. Energizante imagini!

Pe teren se vedea și mai bine. Jocul se înclinase iarăși spre favorite, românca și cealaltă ucraineancă scrijeleau cu unghiile prelungirile setului. La 6-5 pentru cele două Katerine, Ruse, aflată pe fileu, a inventat un forehand cu cot și o scurtă și s-a intrat în tiebreak. Misiunea se complica încă o dată la 4-1 și calmul se citea tot în privirea Gabrielei. 4-5, bucureșteanca vine la serviciu și basculează scorul pentru o primă minge de meci. Care a și aterizat, strigoiul presiunii băgând în sperieți perechea de după plasă. Asta s-a tradus printr-o dublă greșeală dulce ca perna care geme sub capul fetelor pe care vineri seară le așteaptă ca nou-nouțe Badosa și Navarro.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1085918996237445&set=a.670201394475876&type=3&mibextid=WC7FNe&rdid=DJBfe2vppuY1pYjh&share_url=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fshare%2FrjDxK8cHaULBvdfM%2F%3Fmibextid%3DWC7FNe