Gabriela Ruse, în vârstă de 23 de ani, s-a pregătit două săptămâni cu Simona Halep (29), numărul 2 mondial, și spune că în 2020 și-a schimbat modul de a privi antrenamentele. Sub îndrumarea lui Iulian Vespan, „am ajuns să muncesc triplu decât până acum”.
A încheiat ciudatul an 2020 cu o semifinală la simplu în puternicul turneul challenger de la Dubai, cu premii de 100.000 de dolari. Era miezul lunii decembrie și lucrurile mergeau foarte bine în pregătire pentru Gabi, deschizând o ușă amplă spre un nou sezon competitiv.
Pe 20 decembrie însă, s-a accidentat serios la degetul mare de la mâna dreaptă, o fractură, și toate planurile au fost puse pe pauză până la vindecare. În loc de tenis, face acum recuperare și antrenamente fizice, așteptând momentul în care va putea să revină pe teren.
Aspirațiile Gabrielei Ruse pentru 2021: „Vreau în Top 80”
Problema de la mână a făcut-o pe Ruse, numărul 159 mondial, să nu poată participa la Australian Open, acolo unde era înscrisă în calificări. Obiectivul pe care și l-a fixat jucătoarea în vârstă de 23 de ani pentru 2021 rămâne însă neclintit. „Îmi doresc ca până la finalul anului să ajung în Top 100, chiar mai sus, pot să spun Top 80 pentru că eu chiar cred în momentul de față că am calitățile și am muncit îndeajuns de mult să pot să ajung acolo”, a spus ea într-o discuție cu Gazeta.
Lucrează de aproape un an cu Iulian Vespan, pe care „îl așteptam de vreo cinci ani”, spune ea, un antrenor experimentat care le-a pregătit pe Vera Zvonareva și Alisa Kleibanova, în echipă fiind și Cătălin Nedelescu. Rezultatele se văd, promite Gabi, care e mulțumită de felul în care a muncit în 2020.
Ea a vorbit pe larg pentru Gazetă despre cum s-a accidentat, despre intensele antrenamente cu Simona Halep, sărbători și ideile pe care le are despre ce va face dincolo de tenis.
– Gabi, ce faci zilele acestea?
– În primul rând, recuperare pentru că este cel mai important lucru.
– Cum s-a întâmplat, până la urmă, să te accidentezi?
– A fost în timpul unui antrenament, am căzut pe mână. La început nu m-am gândit că este atât de grav, dar noi, sportivii, cred că avem un prag de durere puțin mai ridicat. Nu am crezut că mi-am fracturat degetul, ci că e o problemă minoră. A fost dureros pentru mine fiindcă eram într-o formă bună, m-am antrenat foarte mult și bine în ultima perioadă și plecam la drum cu niște așteptări.
Gabriela Ruse: „M-am antrenat destul de mult cu Simona Halep”
– Cum a fost perioada aceasta de încărcare înaintea noului sezon?
– M-am antrenat destul de mult în ultima perioadă cu Simona, în ultimele două săptămâni înainte să mă accidentez am făcut antrenamente cu ea aproape zilnic. Ne-am pregătit foarte bine împreună. Eu mă întorsesem de la Dubai, unde jucasem foarte bine. Pregătirea mea a început cu vreo lună înainte de Dubai, competiția de acolo făcând parte și ea din pregătire pentru sezonul care urma. Am jucat bine acolo, am fost foarte bine fizic. Cred că s-au adunat șapte meciuri și cu dublul în care nu am avut nevoie de intervenția fizioterapeutului, s-a văzut că m-am antrenat foarte bine. Apoi a venit acest ghinion, dar ce să fac? Așa e viața oricărui sportiv, trebuie să accepți anumite lucruri.
– Vei rata Australian Open. Cât va trebui să faci pauză?
– E greu, în noaptea de Revelion am cam plâns, nu voiam sub nicio formă să abandonez Australian Open pentru că aveam gânduri mari, să fac un rezultat bun. Doctorii mi-au spus în primă fază că este la latitudinea mea, dar este un risc destul de mare pe care trebuie să mi-l asum, se poate întâmpla să-mi agravez situația și să stau șase luni. Chiar în seara de Crăciun, doctorul meu de la Barcelona m-a sunat. Era în aeroport, și pentru că ține foarte mult la mine, mi-a zis „Gabi, te rog, nu te duce să joci pentru că ești tânără, ai o carieră în față și nu merită să riști. Zona este și mai puțin vascularizată și se reface mai greu”.
– O fractură e o fractură.
– Da, nu te poți juca. Este deja de vreo două săptămâni jumătate, dar am sperat că o să mă fac bine și o să joc, de aceea nu am anunțat nimic. Retragerea abia luni mi-am făcut-o, ar trebui să mai stau această săptămână cu atela și de cea viitoare să o schimb cu una mai flexibilă. Așa o să pot să joc câte jumătate de oră din careu, să văd cum mă simt. Fac recuperare cam trei ore pe zi.
– Și în restul antrenamentului ce faci?
– Pregătire fizică, pe care n-am stopat-o deloc. Pe 25 decembrie și 1 ianuarie nu am făcut, dar în rest m-am antrenat în fiecare zi, încerc să compensez, să fac cardio, forță, sunt o grămadă de chestii de îmbunătățit, nu-mi fac probleme că nu am ce face.
Gabriela Ruse, despre antrenamentele alături de Simona Halep: „Mi-a prins bine”
– Cum au fost antrenamentele cu Simona?
– Pentru mine a fost excelent, nu știu cum a fost pentru ea.
– Dacă te-a mai chemat, înseamnă că a fost bine.
– Așa zic și eu (râde). Ne înțelegem foarte bine și e extraordinar să am ocazia de a juca împotriva ei și să stau acolo lângă ea. Eu zic că mi-a prins bine, dar păcat că nu am avut și ocazia să demonstrez ce am făcut. Dar mi-a plăcut, pentru mine e un plus și oricând e nevoie de mine să joc merg, la orice oră.
– Ce ți s-a părut mai interesant?
– Cel mai important lucru pe care pot să-l iau de la Simona este intensitatea antrenamentelor și nivelul psihologic la care ea poate să stea. Clar, asta mă împinge și pe mine să-mi depășesc limitele, când un om e mai bun lângă tine, și tu progresezi.
– Cum ai descrie tu în câteva propoziții anul 2020?
– Din punctul de vedere al sănătății, a fost un an greu pentru toată lumea și a trebuit să ne obișnuim cu anumite lucruri noi, spre exemplu masca, distanțarea socială și așa mai departe. Însă din punct de vedere tenisistic, pentru mine a fost un an extraordinar de bun, am jucat foarte bine, am avut multe meciuri la nivel de Top 100 și asta m-a bucurat. N-au fost prea multe turnee, însă stilul acesta pe mine m-a caracterizat, nu-mi place să joc mult, ci să fie puține concursuri, dar să ajung departe. Pentru mine a fost bun, mi-am schimbat și echipa, mi-am găsit pe cineva care simt că mă ajută cu adevărat din toate punctele de vedere. Acum aștept să mă fac bine și să dau drumul la treabă, trebuie să joc și eu.
Gabriela Ruse: „Iulian Vespan m-a pus pe șina care trebuie”
– Iulian Vespan e cu tine și acum, la București?
– Nu, e la Dubai, pentru că mă aștepta acolo. În mod normal, planul era ca eu să merg câteva zile de Crăciun să stau cu părinții și pe 28 urma să mă întorc în Dubai, dar dacă pe 20 m-am accidentat, s-a schimbat planul. O să se întoarcă și el peste câteva zile.
– Ce înseamnă această nouă experiență, unde crezi că ai crescut cel mai mult?
– E aproape un an de când lucrăm împreună. Nu știu dacă să spun cu părere de rău sau cu părere de bine, efectiv, de la Iulian am învățat ce înseamnă tenisul profesionist cu adevărat. El m-a pus pe șina care trebuie, mi-a explicat că dacă nu fac treburile în acest fel, nu am cum să reușesc anumite lucruri. Iulian, Cătălin și cu mine suntem o echipă, fără unul dintre ei nu funcționează. Ei m-au făcut să cred din nou în mine, cu anumite condiții. Eu aveam impresia că se poate și așa, dar nu era așa.
– Ce înseamnă „așa”?
– Antrenamente și orele de muncă. Am ajuns să muncesc triplu decât până acum. Da, doar că la mine a funcționat până la o anumită vârstă, fiind o junioară foarte bună, o oră și jumătate de antrenament pe zi și am considerat că așa trebuie să o țin până la 30 de ani. Bine, clar și informațiile, gestionarea unui program, calendarul de turnee sunt foarte importante, dar în primul rând, munca.
– Ce ți-a fost cel mai greu?
– Să nu ai o motivație la antrenamente, pentru că atunci când m-am întors de la Dubai nu se știa dacă se va juca în Australia sau nu. Cel mai bun lucru pe care l-am făcut în anul care a trecut, paradoxal totuși, chiar dacă nu am avut așa motivație, a fost că am putut să mă antrenez la capacitate maximă. Mi-am imaginat anumite chestii și am trecut peste toate greutățile astea.
Ținta Gabrielei Ruse e Top 80
– Având în vedere că situația este incertă în continuare, te-ai gândit cam ce ai vrea să atingi anul acesta, ai un obiectiv?
– Sunt omul care-și stabilește obiective, și am unul, dar, din păcate, de multe ori nu ai cum să ajungi la ele pentru că se întâmplă să faci o fractură la un deget, să vină un coronavirus etc. Îmi doresc ca până la finalul anului să ajung în Top 100, chiar mai sus, pot să spun Top 80 pentru că eu chiar cred în momentul de față că am calitățile și am muncit îndeajuns de mult să pot să ajung acolo. Asta rămâne de văzut, nu mă grăbesc nicăieri, dar știu că timpul este limitat pentru că nu-mi doresc să ajung să joc până la 30 și ceva de ani.
– Nu?
– Nu, maximum până la 30 de ani mi-aș dori să joc. Îmi doresc copii și familie, dar probabil când o să mă apropii de vârsta aceea mi se va schimba opinia.
– Multe jucătoare au spus acest lucru și apoi s-au răzgândit.
– (râde) Da, și eu o spun pentru că am 23 de ani.
– Dacă te-ai ține de această idee, te vezi totuși legată de acest sport după aceea?
– Nu neapărat. Nu mi-aș dori nici ca ai mei copii să joace tenis. Nu pentru că nu mi-a plăcut ce am făcut, iubesc tenisul și realizez pe zi ce trece că mă antrenez pentru că tenisul e viața mea. Doar că mi-ar plăcea să fac parte dintr-un alt grup. Mi-ar plăcea să ajut tinerii sportivi, pentru că eu nu am fost ajutată decât de părinții mei, și mi-aș dori poate să-mi fac o academie și să-i sprijin pe cei mai buni jucători ai României.
– Într-un fel, ai fi tot în tenis…
– Da, vreau să ajut pentru că eu am suferit mult pe tema asta, am fost puțin frustrată că fiind locul 5 în lume la junioare nimeni nu m-a putut sprijini, dar asta este… Nu ca antrenoare, dar ca sfat oricând.